BARBÁR, -Ă s.m. și f. 1. Nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine care nu vorbea latina sau greaca; străin. 2. (La pl.) Nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman în primele secole ale erei noastre; (la sg.; rar) individ care aparține unui asemenea popor. 3. (Fig.; adesea adj.) Om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. [Acc. și bárbar. / < lat. barbarus, gr. barbaros – străin, cf. fr. barbare]. Vezi definitia »

PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independență al Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári. Vezi definitia »

MARFÁR s. n. v. mărfar. Vezi definitia »

FUNICULÁR, -Ă adj. Referitor la cordonul ombilical sau spermatic. // s.n. Mijloc de transport aerian pentru transportat materiale sau persoane, format din cabluri purtătoare de vagonete. ♦ Frânghie de alpinism întinsă peste o prăpastie, o crăpătură sau o prăbușire pentru a trece oameni și materiale. [< fr. funiculaire]. Vezi definitia »

ROTÁR, rotari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează roți, căruțe, care etc. 2. Lucrător care manevrează formele pentru presa de imprimare și care întreține presa. – Roată + suf. -ar. Vezi definitia »