BIRÓU, birouri, s. n. I. 1. Masă de scris cu sertare și compartimente pentru ținut hârtii, acte etc. 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează funcționarii; (în special) serviciul respectiv. ◊ Lucrări de birou = lucrări cu caracter administrativ. ◊ Expr. (A lucra) din birou = (a lucra) de la distanță, fără observarea și cunoașterea realităților. ♦ Cameră în care are cineva birou (1) și în care lucrează sau profesează; p. ext. masa de lucru a cuiva. II. 1. Organul executiv și conducătorul întregii munci curente a unei organizații de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizații de mase. ◊ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, având ca sarcină conducerea muncii politice și organizatorice a acestuia între adunările plenare ale Comitetului Central. Birou de partid = organ compus dintr-un număr restrâns de persoane, alese dintre membrii unui comitet de partid și însărcinat cu rezolvarea problemelor curente și cu aplicarea hotărârilor comitetului. 2. Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să organizeze lucrările acesteia și să urmărească buna lor desfășurare. – Fr. bureau. Vezi definitia »

LASÓU, lasouri, s. n. Curea sau frânghie lungă, terminată la un capăt cu un laț, folosită în America pentru prinderea animalelor sălbatice. – Din fr. lasso. Vezi definitia »

RINSÓU s. n. motiv decorativ pictat sau sculptat, de formă curbată (ramuri, frunze sau fructe). (< fr. rinceau) Vezi definitia »

YOUYÓU s.n. Mică ambarcație, scurtă și largă, pentru legătura între vase și chei. [Pr. iuiú] (din fr. youyou) Vezi definitia »

POTÓU s.n. Linia de plecare și de sosire la alergările de cai. [Pl. -uri. / < fr. poteau]. Vezi definitia »