FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand. Vezi definitia »

BACKHAND s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură dată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Cuv. engl. Vezi definitia »

BURGENLAND [búrgənland], land în Austria, la granița cu Ungaria; 4 mii km²; 266,9 mii loc. (1987). Centrul ad-tiv: Elsenstadt. Expl. forestiere. Grîu, ovăz, orz, sfeclă de zahăr, cartofi, creșterea bovinelor și a porcinelor; viticultură. Vezi definitia »

masterand Vezi definitia »

PLAFÓND s.n. v. plafon. Vezi definitia »