MÚZĂ s. f. 1. (mit. gr.) fiecare dintre cele nouă zeițe ocrotitoare ale artelor și științelor; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ◊ (fig.) femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră. 2. (fig.) inspirație poetică. (< lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse) Vezi definitia »

CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine. Vezi definitia »

METEMPSIHÓZĂ s. f. concepție religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv; transmigrație. (< fr. métempsycose) Vezi definitia »

ȘAMBRÁNĂ, șambrane, s. f. Cadru (sculptat) care mărginește o ușă sau o fereastră în chip decorativ. – Din fr. chambranle. Vezi definitia »

GLICOLÍZĂ, glicolize, s. f. (Biochim.) Proces de descompunere a glucozei, în cadrul metabolismului general. – Din fr. glycolyse. Vezi definitia »