BÁLEGĂ s. f. v. baligă. Vezi definitia »

LÉȘIȚĂ s. f. v. lișiță. Vezi definitia »

líotă (líote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă. Vezi definitia »

prubăleálă, prubăléli, s.f. (reg.) încercare, probă. Vezi definitia »

RAPIÉRĂ s. f. spadă cu lama fină și lungă, folosită în dueluri. (< fr. rapière) Vezi definitia »