Definita cuvantului bon
BON, bonuri, s. n. 1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. ♦ Notă pe baza căreia cumpărătorul achită și ridică marfa într-un magazin. 2. (În orânduirea capitalistă) Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentând un împrumut pe termen scurt, cu dobândă. – Fr. bon.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bon
DECAMERÓN, decameroane, s. n. Operă literară epică conținând povestiri narate pe parcursul a zece zile. „Decameronul” lui Boccaccio. – Din fr. décaméron, it. decameron. Vezi definitia »
IPSOFÓN s. n. instalație atașată unui aparat telefonic pentru a înregistra și reda mesajele în lipsa abonatului. (< germ. Ipsophon) Vezi definitia »
AMFOROIDIÓN s. n. (ant.) vas mic în formă de amforă, cu fundul plat. (< gr. amphoroidion) Vezi definitia »
MICROSIÓN, microsioane, adj., s. n. (Disc muzical de calitate superioară) care are șanțul de înregistrare extrem de fin și care permite înregistrări și audiții de lungă durată. [Pr.: -si-on] – Din fr. microsillon. Vezi definitia »
CENTURIÓN, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Din lat. centurio, -onis. Vezi definitia »