NOVÁ vb. I. tr. A supune (o obligație) unei novații. [Cf. fr. nover, lat. novare]. Vezi definitia »

avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară. Vezi definitia »

bóssa-nóva (port.) s. f., g.-d. art. bóssa-nóvei; pl. bóssa-nóve Vezi definitia »

ÁLTCUMVA adv. Altcum. – Din alt + cumva. Vezi definitia »

APROVÁ, pers. 3. apróvă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). – Din provă. Vezi definitia »