Definita cuvantului boncăluit
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui. ♦ Răget prelung și puternic. ♦ Sunet prelung produs de bucium, de buhai2 sau de corn.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu boncăluit
SILVANÍT s. n. Minereu de aur și de argint, moale, cu luciu metalic, de culoare argintie-cenușie, cristalizat în sistemul monoclinic. – Din germ. Sylvanit, fr. sylvanite. Vezi definitia »
SCORNÍT, -Ă, scorniți, -te, adj. Care este plăsmuit, inventat; urzit, ticluit. – V. scorni. Vezi definitia »
BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături. – V. bătători. Vezi definitia »
ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stârcit. – V. zguli. Vezi definitia »
PRESĂDÍT, -Ă, presădiți, -te, adj. (Pop.; despre plante, răsaduri) Răsădit. – V. presădi. Vezi definitia »