Definita cuvantului bonitate
BONITÁTE s. f. Calitatea unei stațiuni silvice sau a unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai rele din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. V. fertilitate. – Germ. Bonität.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bonitate
este ramura matematicii care se ocupa cu studiul mulțimilor (de obicei finite) de obiecte și modalitățile de a le „combina”. Vezi definitia »
OÁSPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; cel căruia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. 2. (Reg.) Nuntaș. [Var.: oáspe, oáspăt s. m.] – Lat. hospes, -itis. Vezi definitia »
CASTITÁTE s. f. însușirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità) Vezi definitia »
liniste sufleteasca, calm, pace Vezi definitia »
PRIORITÁTE s.f. Întâietate; precădere. ♦ Prioritate de trecere = întâietatea de a trece printr-o intersecție nedirijată când la aceasta sosesc în același timp, din direcții diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorité < lat. prior – mai înainte]. Vezi definitia »