INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situație, în timpul unei activități. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între formații grănicerești care aparțin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident]. Vezi definitia »

NEURASTENIZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care produce neurastenie. [< neurasteniza + -ant]. Vezi definitia »

ASCENDÉNT¹ s. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală, influență. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant). Vezi definitia »

DEBUTÁNT, -Ă s.m. și f. Începător, novice, cel care își face debutul. [< fr. débutant]. Vezi definitia »

FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens]. Vezi definitia »