BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește. – Din bălăngăni + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

AUTOREFRACTÓR s. n. aparat pentru examinarea automată a vederii. (< auto¹- + refractor) Vezi definitia »

năhór, năhóri, adj. m. (reg.) care are doar un testicul; rânc. Vezi definitia »

șezătór, șezătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj.; înv.) (persoană) care șade, care este așezată (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scândură fixată între tălpile războiului, pe care șade țesătoarea când țese. 3. (s.f.; reg.) așternutul de sub șa. 4. (s.f.; reg.; în forma: șazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 5. (adj.; înv.) stabilit, domiciliat, într-un loc; viețuitor, trăitor într-un loc. 6. (adj.; înv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; în sintagmă) piatră șezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roți ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restrânsă organizată de țărani în serile de iarnă, pentru a lucra și a petrece, spunând povești și glume; furcărie, habă, habără, clacă. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, întrunire; cenaclu, serată. Vezi definitia »

CREZĂTÓR, -OÁRE, crezătóri, -oáre, adj. Credul, naiv. (din crede + suf. -ător) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »