cloș², s. n., pl. clóșuri Vezi definitia »

gómboș (-șe), s. n. – (Trans.) Ac cu gămălie. Mag. gombos(tü). Cf. Cihac, II, 486. Vezi definitia »

oráș (oráșe), s. n. – Urbe, tîrg, cetate. Mag. város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι. – Der. orășan, s. m. (locuitor al orașului), apare în doc. slavorom. din 1439; orășenesc, adj. (de oraș); orășenește, adv. (ca la oraș); orășancă, s. f. (locuitoare a orașului); orășenime, s. f. (lume de la oraș); orăsnic (var. orăjnic), s. m. (titlu dat odinioară, în sec. XVII, armașului în Mold.), probabil pentru că avea în sarcină poliția urbană. Vezi definitia »

CĂLDĂRÁȘ², căldărași, s. m. (Ornit.) Botroș. – *Cărdel (înv. „sticlete” < lat. *cardillus) + suf. -aș, prin etimologie populară. Vezi definitia »

ARINÍȘ², arinișuri, s. n. (Înv. și reg.) Deșert, pustiu. – Din arină¹ + suf. -iș. Vezi definitia »