OBTURÁȚIE s. f. obturare. ◊ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavități. ♦ ~ dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dintre cariat. (< fr. obturation, lat. obturatio) Vezi definitia »

sfrunteríe s.f. (înv.) sfruntare, sfidare. Vezi definitia »

ACIANOPSÍE s. f. Defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge culoarea albastră. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. acyanopsie. Vezi definitia »

ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría. Vezi definitia »

gămălie, gămălii s. f. (glum.) gland al penisului. Vezi definitia »