puíc, puícuri, s.n. (reg.) 1. sertar. 2. despărțitură în șură, în care se păstrează cereale, alimente etc. 3. Șură. 4. podul grajdului, unde se păstrează fânul, nutrețul. 5. petic de diferite forme care se pune la răscroială de la subsuoară, sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, polhă, pălăcrinț. Vezi definitia »

STOMATOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la stomatologie. [< fr. stomatologique]. Vezi definitia »

v'ârstnic (vârst-nic) adj. m, pl. v'ârstnici; f. v'ârstnică, pl. v'ârstnice Vezi definitia »

públic (públică), adj. – Obștesc, general. Fr. publique. – Der. publică, s. f. (republică), din lat. res publica, cf. pol. publika (Tiktin), sec. XVIII, înv.; publica (var. înv. publicarisi), vb., din lat. publicare, var. cu suf. ngr. -isi; publicui, vb. (înv., a publica); publicați(un)e, s. f., din fr. publication; publicist, s. m., din fr. publiciste; publicitate, s. f., din fr. publicité; republică, s. f., din fr. république; republican, adj., din fr. républicain. Vezi definitia »

HERCÍNIC, -Ă adj. orogeneză ~ă = cutare a scoarței terestre care a avut loc în carbonifer, dând naștere la o serie de munți, din Apalași până în Asia Centrală și traversând Europa. (< germ. herzynisch) Vezi definitia »