Definita cuvantului bornă
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bornă
MIOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută la miograf. [Pron. mi-o-. / < fr. myogramme]. Vezi definitia »
plămânárcă, plămânărci, s.f. (reg.) plantă acoperită cu peri aspri; mierea-ursului. Vezi definitia »
IÉDERĂ, iedere, s. f. Specie de arbust târâtor sau agățător, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă (Hedera helix). ◊ Iederă albă = arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera. Vezi definitia »
femeie cu condicuță expr. (eufem.) prostituată. Vezi definitia »
FRANGLÉZĂ s. f. ansamblu de neologisme de origine engleză introduse în limba franceză. (< fr. franglais) Vezi definitia »