Definita cuvantului bornă
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bornă
tălpíță, tălpíțe, s.f. (reg.) 1. tălpig (1). 2. chingă la războiul de țesut. 3. laviță în casele țărănești. Vezi definitia »
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri Vezi definitia »
MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta. Vezi definitia »
TĂLPÍȚĂ, tălpițe, s. f. Diminutiv al lui talpă; tălpuță. – Talpă + suf. -iță. Vezi definitia »
poienícă, poieníce, s.f. (reg.) poieniță. Vezi definitia »