Definita cuvantului bornă
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bornă
VIRESCÉNȚĂ s.f. Metamorfoză a părților colorate ale florilor în frunze verzi. [Pron. -sce-. / cf. it. virescenza, fr. virescens]. Vezi definitia »
motohalíță, motohalíțe, s.f. (reg.) 1. fantomă, arătare. 2. persoană mare, greoaie. 3. femeie urâtă, prost îmbrăcată. Vezi definitia »
MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut. Vezi definitia »
RÚTĂ s. f. drum urmat de un vehicul; traseu. ◊ direcție. (< fr. route) Vezi definitia »
a avea un glonț pe țeavă expr. (-er. – d. bărbați) a fi excitat Vezi definitia »