MEZOMÓRFICĂ, mezomorfice, adj. (Fiz.; în sintagma) Stare mezomorfică = stare de agregare a materiei între starea cristalină și cea amorfă. – Din fr. mésomorphique. Vezi definitia »

PRECÓMĂ, precome, s. f. (Med.) Sindrom care precedă coma¹. – Din fr. précoma. Vezi definitia »

MANICHIURÍSTĂ s. f. lucrătoare specializată în manichiură. (< manichiură + -istă) Vezi definitia »

a ține casă deschisă expr. a primi musafiri tot timpul. Vezi definitia »

BARÁTĂ s.f. 1. Aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale. 2. (Text.) Tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză. [< fr. baratte]. Vezi definitia »