RESPIRÁȚIE s. f. 1. act fiziologic prin care organismele vii efectuează schimbul de gaze între ele și mediul lor de viață. ♦ ~ artificială = mijloc de reanimare prin introducerea și scoaterea alternativă a aerului din plămânii unui înecat, asfixiat etc. ◊ pauză foarte scurtă, utilizată în tehnica frazării. 2. (fig.) răspândire (a unor sentimente sau idei). ♦ operă (sau lucrare) de largă ~ = operă (sau lucrare) de mare amploare. (< fr. respiration, lat. respiratio) Vezi definitia »

trantavéie s.f. pl. (reg.) boarfe, catrafuse; ustensilele războiului de țesut. Vezi definitia »

DESUDÁȚIE s.f. Erupție de bubulițe, mai ales la copiii neîngrijiți. [Gen. -iei. / < fr. désudation, cf. lat. desudatio]. Vezi definitia »

UVULOTOMÍE s.f. Incizie a uvulei. (din fr. uvulotomie) Vezi definitia »

ȘORICĂRÍE s. f. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor; șoricime, șoricărime. – Șoarec + suf. -ărie. Vezi definitia »