MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [Var.: migăí vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »

buli, bulesc I v. t. 1. (vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (intl.) a fura. 3. a lovi, a bate. 4. a strica, a deterioara. II v. r. a se strica, a se deteriora. Vezi definitia »

ruzvalí, ruzvalésc, vb. IV (reg.) a curăți copacii de crengi. Vezi definitia »

hălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”. Vezi definitia »

CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. Vezi definitia »