ERUCTÁȚIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantități de suc gastric prin esofag și cavitatea bucală; râgâială, râgâit. [Gen. -iei, var. eructațiune s.f. / < fr. éructation, cf. lat. eructatio]. Vezi definitia »

ACATAGRAFÍE, acatagrafii, s. f. Dispunere greșită a cuvintelor în scris. – Din fr. acatagraphie. Vezi definitia »

SUSTENTÁȚIE, sustentații, s. f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. – Din fr. sustentation. Vezi definitia »

LACTICEMÍE s. f. prezența acidului lactic în sânge. (< fr. lacticémie) Vezi definitia »

hodobáie, hodobăi, s.f. (reg., înv.) 1. măsură de capacitate cu care se măsura fânul. 2. grămadă mare. Vezi definitia »