INTERLÚDIU s.n. Mică bucată muzicală așezată între două părți mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesă de legătură între două momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio]. Vezi definitia »

DIRECTÓRIU s.n. Directorat (2) [în DN]. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr. directoire]. Vezi definitia »

sofagíu, sofagíi, s.m. (înv.) slujbaș la curtea domnească, care avea grijă de divanuri și sofale (în epoca fanariotă). Vezi definitia »

OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, adj. Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus. ♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Var.: obligatór, -oáre adj.] – Din lat. obligatorius, fr. obligatoire. Vezi definitia »

PRESTÍGIU s. n. 1. Autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva; vază, importanță. ◊ Loc. adj. De prestigiu = care onorează, care aduce glorie, considerație; important, valoros. 2. (Rar) Strălucire, farmec, atracție. – Din fr. prestige. Vezi definitia »