TITULÁR, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care îndeplinește permanent și exclusiv o funcție (pe baza unei numiri legale, a unei diplome academice). ♦ (Cel) care se bucură de un drept juridic. 2. (Fig.) (Cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. [Cf. fr. titulaire]. Vezi definitia »

TÂRNĂCOPÁR, târnăcopari, s. m. (Rar) Muncitor care lucrează cu târnăcopul. – Din târnăcop + suf. -ar. Vezi definitia »

ZIAR, ziare, s. n. Publicație periodică, de obicei cotidiană, în care se tipăresc știri, informații politice, sociale, culturale etc. de actualitate; gazetă, jurnal. [Pr.: zi-ar] – Din zi (după it. diario). Vezi definitia »

vârfár s. n., pl. vârfáre Vezi definitia »

FURNICÁR¹, furnicare, s. n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi. 2. Fig. Mulțime (de oameni) care mișună. – Lat. *formicarius. Vezi definitia »