Definita cuvantului botanică
BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor. – Fr. botanique (<gr.).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu botanică
păpărúță3, s.f. (reg.) mâncare preparată din resturile de plăcinte mărunțite și prăjite în unt; păpăruși. Vezi definitia »
NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ◊ Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature]. Vezi definitia »
SCRUMÉLNIȚĂ, scrumelnițe, s. f. (Rar) Scrumieră. – Scrum + suf. -elniță. Vezi definitia »
HIDROXILAMÍNĂ s.f. Compus chimic obținut prin reducerea electrolitică a nitraților. [< fr. hydroxylamine]. Vezi definitia »
AUTORÉPLICĂ s.f. Replică pe care autorul și-o dă lui însuși. [Et. incertă]. Vezi definitia »