PLEIÁDĂ s.f. 1. (la pl.) Grup de stele din constelația Taurului. 2. (la sg.) Numele unui grup de șapte poeți greci din Alexandria și al unui grup de poeți francezi din sec. XVI. ♦ Grup de șapte; (p. ext.) grup de mai mulți oameni iluștri. 3. Ansamblul izotopilor unui element. ♦ (Chim.) Grup de elemente chimice care au proprietăți asemănătoare. [Pron. ple-ia-. / < fr. pléiade, lat. Pleiades, cf. gr. pleias – constelație de șapte stele]. Vezi definitia »

AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare în care omul își pierde simțul echilibrului. – Ameți + suf. -eală. Vezi definitia »

poghircitúră, poghircitúri, s.f. (înv.) strângere, adunare a cerealelor sau a fructelor rămase după cules, poghircire. Vezi definitia »

VERGETÚRĂ s. f. nume dat unor dungi provenind din întinderea excesivă a pielii în timpul sarcinii sau în unele boli. (< fr. vergeture) Vezi definitia »

NEUROPLÁSMĂ s. f. protoplasmă care umple interstițiile dintre fibrele celulelor nervoase. (< fr. neuroplasme) Vezi definitia »