Definita cuvantului bour
BÓUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit ca strămoșul direct al vitelor mari cornute de la noi (Bos primigenius). ♦ (Înv.) Vechea stemă a Moldovei închipuind un cap de bour (1). 2. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bour
boștúr (-ră), adj. – Gol, găunos. Tc. boș tur „este gol” (Iogu, GS, VI, 338; cf. Șeineanu, II, 59). – Der. boștură, s. f. (trunchi găunos); boșturos, adj. (gol, găunos). Vezi definitia »
cheantaúr adj. m. (reg.) amețit de băutură. Vezi definitia »
múgur (múguri), s. m. – Boboc. – Megl. mugur. Probabil de la muc, pl. mucuri, cu sing. reconstituit după pl. Semantismul se explică prin asemănarea mugurului cu fitilul de lumînare; pentru alterarea consonantismului, cf. stîng, vitreg. După Philippide, Principii, 49, direct din lat. *mūcŭlus. Pare mai puțin probabilă der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 294), din alb. mugulj (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 338). – Der. muguros, adj. (cu mulți muguri); mugura (var. înmuguri), vb. (a face muguri). Din rom. provin ngr. μοῦγϰρος (Meyer, Neugr. St., II, 76; Murnu, Lehnw., 32 și probabil cel din albaneză). Vezi definitia »
SAVÚR, savuri, s. m. (Bot.; reg.) Sovârf. Vezi definitia »
VRÉSCUR s. n. v. vreasc. Vezi definitia »