PRICHINDÉL, prichindei, s. m. Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec. Vezi definitia »

VĂRGĂȚÉL, -EÁ, vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el. Vezi definitia »

perinél, s.n. (reg.) 1. pernuță, perniță. 2. jocul numit „perinița”. Vezi definitia »

furnicél (-éi), s. m. – Furuncul. – Var. (înv.) funecel, funigel, funi(n)cel, furincel. Lat. *fŭruncĕllus, în loc de fŭruncŭlus (Densusianu, Rom., XXXIII, 77; Candrea-Dens., 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul, s. n., din lat. (sec. XIX). Var. sale indică o confuzie cu funigel și cu furnicei, explicabil acesta din urmă datorită ideii de înțepătură. Vezi definitia »

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel. Vezi definitia »