HIÁT s. n. 1. întâlnire a două vocale din același cuvânt sau din cuvinte alăturate care nu formează un diftong. 2. (anat.) spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. 3. lacună într-o lucrare; întrerupere. ◊ moment într-o piesă de teatru în care rămâne scena goală; (fig.) pauză, gol. (< fr., lat. hiatus) Vezi definitia »

ÎNSERÁT s. n. Amurg, crepuscul, înserare. – V. însera. Vezi definitia »

ACĂȚÁT, -Ă, adj. v. agățat. Vezi definitia »

TUNICÁT, -Ă adj. (anat., bot.) acoperit cu o tunică; (despre bulbi) ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. (< lat. tunicatus, fr. tuniqué) Vezi definitia »

NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Ne- + evoluat. Vezi definitia »