METASTRUCTÚRĂ s. f. (chim., fiz.) rețea cristalină parțial distrusă, în care scheletul rețelei inițiale se mai păstrează încă, dar în care câmpul de forțe e perturbat și regula valențelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată. (< meta- + structură) Vezi definitia »

NUNEÁSCĂ s. f. (De obicei art.) Numele unei hore care se joacă la nuntă după cununie; melodie după care se execută această horă. – Nun + suf. -ească. Vezi definitia »

RENDZÍNĂ s. f. sol calcaros, format într-un climat umed, sub o vegetație ierboasă. (< fr. rendzine) Vezi definitia »

TOREÚTICĂ s. f. Arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique. Vezi definitia »

șelánă adj. f. (în sintagmă) cireșe șelane = varietate de cireșe mari, gălbui-roșii. Vezi definitia »