AFERÉZĂ, afereze, s. f. Fenomen lingvistic constând în căderea vocalei inițiale a unui cuvânt. – Fr. aphérèse (lat. lit. aphaeresis). Vezi definitia »

POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-. – Pl. și: poiene] – Din sl. poljana. Vezi definitia »

EXOGASTRÚLĂ s. f. (med.) embrion anormal cu evaginarea intestinului primitiv. (< engl. exogastrula) Vezi definitia »

HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță. Vezi definitia »

GLOMERULONEFRÍTĂ s. f. nefrită în care predomină leziunile glomerulelor. (< fr. glomérulonéphrite) Vezi definitia »