BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului². – Băcan² + suf. -iță. Vezi definitia »

GRAMÁTICĂ s.f. Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții și fraze; ramură a lingvisticii care studiază aceste reguli. ♦ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< lat. grammatica, cf. it. grammatica, germ. Grammatik]. Vezi definitia »

BROMOACETÓNĂ s. f. produs rezultat din acțiunea bromului asupra acetonei. (< fr. bromacétone) Vezi definitia »

EPRUBÉTĂ s.f. Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< fr. éprouvette]. Vezi definitia »

TÚTĂ s.f. 1. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru prinderea țevilor rămase în gaura sondei. 2. Vas din material refractar în care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscată. [< germ. (Fang)-tute]. Vezi definitia »