ȘĂNȚUÍ, șănțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț. 2. Refl. A lua forma unui șanț. ♦ Tranz. și refl. P. anal. (Rar; despre piele, obraz etc.) A (se) zbârci, a (se) încreți. – Șanț + suf. -ui. Vezi definitia »

STRĂJUÍ, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejuí vb. IV] – Strajă + suf. -ui. Vezi definitia »

MURMUÍ, murmuiesc, vb. IV. Tanz. (Rar) A murmura. Vezi definitia »

PIETRUÍ, pietruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu piatră un drum, o șosea etc. – Piatră + suf. -ui. Vezi definitia »

șcordăluí, șcordăluiésc, vb. IV (reg.; despre boi) a se împunge. Vezi definitia »