ȘĂNCĂLUÍT adj. v. șăncălui. [DAR] Vezi definitia »

TACÍT, -Ă adj. Care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute, în tăcere. [Cf. fr. tacite, lat. tacitus]. Vezi definitia »

pietreluít, pietreluítă, adj. (reg.; despre șosele, străzi, curți) pietruit. Vezi definitia »

ubicuitate sf [At: SĂM. I, 138 / P: ~cu-i~ / V: ~cvi~, (înv) ~ichit~ / E: fr ubiquité] (Liv) 1 Atribut al lui Dumnezeu, prezent pretudindeni în același timp. 2 Însușire de a putea fi prezent pretudindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. 3 (Rar) Universalitate (7). Vezi definitia »

NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Ne- + covârșit. Vezi definitia »