Definita cuvantului canțonă
CANȚONĂ (‹ it.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice medievale, de origine provensală, cultivată de trubadurii care cîntau dragostea cavalerilor. Compusă din (3-) 5 sau 7 strofe, ultima mai scurtă, cu un număr nedeterminat de versuri (între 7 și 20) fiecare reluînd primul vers și păstrînd aceeași schemă ritmică. A cunoscut o mare înflorire în sec. 13, datorită poeților Școlii Siciliene și apoi prin Dante, Petrarca și Boccaccio. 2. Cîntec pe mai multe voci în epoca Renașterii, apropiat de cîntecul popular, care cu timpul a devenit o piesă instrumentală de tip polifonic imitativ, pregătind apariția fugii.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu canțonă
COTREÁNȚĂ, cotrențe, s. f. (Reg.) Haină veche și ruptă; zdreanță. – Din magh. kotronez. Vezi definitia »
tóbă (-be), s. f. – 1. Tambur. – 2. Culoare la jocul de cărți. – 3. Un tip de salam. – Var. Mold., Trans. dobă (și der.). Mag. dob (Tiktin; Gáldi, 89 și 150). – Der. tobaș, s. m. (Trans., toboșar), din mag. dobos, dublet al lui toboș, s. m. (tort), cf. sb. doboš „tartă”. Este bg. toba care pare că provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234). Vezi definitia »
GROGRÉNĂ s. f. panglică textilă pentru întărituri, finisaje etc., folosită în croitorie. (< fr. gros-grain) Vezi definitia »
PLÁTINĂ s. f. 1. metal prețios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. 3. piesă plană care intră în construcția anumitor aparate. (< fr. platine) Vezi definitia »
GERMANÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limbile și literaturile germanice; filologie germanică. [Gen. -cii. / < germ. Germanistik]. Vezi definitia »