DÍPLOMĂ, diplome, s. f. 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta. 3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc. – Din fr. diplôme, lat. diploma. Vezi definitia »

BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. Faptul de a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală. – Bălmăji + suf. -eală. Vezi definitia »

SPATÚLĂ s. f. instrument în formă de lopățică, în farmacie, chirurgie, sculptură etc. ◊ (fig.) extremitate în formă de lopățică. (< fr. spatule, lat. spathula) Vezi definitia »

SEMIBARIÉRĂ s. f. barieră care închide numai jumătate din lățimea unui drum de acces peste calea ferată. (după fr. demi-barrière) Vezi definitia »

cofấrță, cofấrțe, s.f. (reg.) 1. coadă de păr; frizură, pieptănătură. 2. (la pl.) lucruri de nimic, obiecte fără valoare; bulendre. Vezi definitia »