STUDIÓ s. n. 1. cameră de studiu, de lucru a unui artist; fotograf etc. 2. pat, divan cu o ladă pentru păstrarea lenjeriei și cu etajere pentru cărți. 3. încăpere amenajată special în vederea reproducerii și transmiterii cât mai perfecte a programelor de radio și tv. ◊ ansamblu de clădiri, instalații și amenajări speciale care deservesc procesul de turnare a filmelor. (< fr., engl., it. studio) Vezi definitia »

ORHI(O)-/ORHID(O)-, -ORHIDÍE elem. „testicul”. (< fr. orchi/o/-, orchid/o/-, -orchidie, cf. gr. orchis, -idos) Vezi definitia »

ágio (-gio) s. n., art. agióul; pl. agióuri Vezi definitia »

BERIO, Luciano (1925-2003), compozitor italian. Adept al tehnicii seriale și al procedeelor electronice („Simfonia 68”, opera „Allez, Hop”' ș.a.). Vezi definitia »

CONCHILIO- elem. „scoică”. (<fr. conchylio-, cf. gr. konkhylion) Vezi definitia »