CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Fr. cacophonique. Vezi definitia »

embatíc (embatícuri), s. n. – Emfiteoză. – Mr. embatiche. Ngr. έμβατιϰόν (Gáldi 177). Sec. XVIII. – Der. embaticar, adj.; embaticar, s. m. Vezi definitia »

POSTTÓNIC, -Ă, posttonice, adj. (Lingv.: despre silabe sau sunete) Care urmează după o silabă sau după o vocală accentuată. – Din fr. posttonique. Vezi definitia »

ENARMÓNIC, -Ă adj. (Muz.; despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu numiri diferite. [< fr. enharmonique]. Vezi definitia »

PIANÍSTIC, -Ă, pianistici, -ce, adj. Care ține de pian (1), privitor la pian; propriu, caracteristic pianului sau artei interpretative la pian; ca la pian. – Din fr. pianistique. Vezi definitia »