ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) și care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice. 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus. Vezi definitia »

fărmác, fărmáce, s.n. (reg., înv.) unitate de lungime (a 46-a parte dintr-o palmă). Vezi definitia »

APURIMAC, rîu în Peru. Considerat izv. stg. al rîului Ucayali și cel mai îndepărtat izvor al fl. Amazon, descoperit la 15 oct. 1971; 1.000 km. Izv. din lacul Intyre (Anzii Peruvieni) de la 5.250 m alt., fiind rîul care își are obîrșia la cea mai mare altitudine. Vezi definitia »

austriác (austriácă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan. Vezi definitia »

godác (godáci), s. m. – Purcel de lapte. Sl. godŭ „an”, cu suf. -ac (Pușcariu 1186; Cihac, II, 123; Pușcariu, Dacor., VII, 467; Pușcariu, Lr., 31). Este dublet al lui godănac, s. m. (purcel de lapte), din bg. godinak. – Der. godăciță, s. f. (purcea); go(a)din, s. m. (purcel de lapte); godănac (var. codănac), s. m. (puști, țînc, mucos); godană (var. codană), s. f. (tînără, fată), cu influența lui coadă „împletitură de păr”. Vezi definitia »