Definita cuvantului brâncă
BRẤNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg.) Mână ◊ (În limba literară numai în expr.) A merge (sau a fugi, a se târî etc.) pe (sau în) brânci = a merge (sau a fugi etc.) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a lucra) pe brânci = a munci până la istovire. 2. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. – Lat. branca.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu brâncă
BARCHETĂ, barchete, s.f. (În gastronomie) sin. corăbioară. Vezi definitia »
DIRECTÍVĂ s.f. (Mai ales la pl.) Instrucțiuni, norme de lucru (date către un organ în subordine). ♦ Indicații generale de conduită; instrucțiuni în vederea realizării unei acțiuni. [< fr. directive]. Vezi definitia »
FILARMÓNICĂ, filarmonici, s.f. – V. filarmonic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
BROMOACETÓNĂ s. f. produs rezultat din acțiunea bromului asupra acetonei. (< fr. bromacétone) Vezi definitia »
BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat de ridicat, instalat pe bordul navelor. – Fr. bigue. Vezi definitia »