Definita cuvantului brâncuță
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Din brâncă1 + suf. -uță.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu brâncuță
JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie1. Vezi definitia »
MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut. Vezi definitia »
írcă, irci, s.f. (reg.) caiet. Vezi definitia »
MELÓDICĂ, melodici, s.f. – V. melodic (II) [DEX'98] Vezi definitia »
ZIMOGENÉZĂ s.f. Totalitatea proceselor biochimice, care duce la sinteza enzimelor. (din fr. zymogenèse) Vezi definitia »