albigenzi s. m. pl. (< lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser) Sectă creștină rigoristă și antiecleziastică, apărută în S Franței, în orașul Albi (lat. Albigenses), datând din sec. 12. Inspirată de maniheism, doctrina albigenzilor respingea tot ce este pământesc (ca fiind creație a răului), nega pe Iisus Hristos ca întrupare, Vechiul Testament, icoanele, clerul etc. Papa Inocențiu III a inițiat o cruciadă împotriva lor (1213 și 1218) în urma căreia secta a fost înfrântă. (Notă: Informațiile provin din – Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999) Vezi definitia »

nărăzí, nărăzésc, vb. IV refl. (reg.) a se mira. Vezi definitia »

OLOZÍ, pers. 3 olozește, vb. IV. Refl. (Reg.) A se macera. Vezi definitia »

lozí, lozésc, vb. IV (reg.) a glumi, a spune snoave. Vezi definitia »

MIAZĂZÍ s. f. Punct cardinal opus nordului; sud; amiază; p. ext. parte a globului pământesc, a unui continent, a unui oraș etc. situată spre acest punct cardinal. ♦ Lumea, popoarele din țările, ținuturile etc. situate în (sau spre) sud. – Lat. mediam diem. Vezi definitia »