halvá (halvále), s. f. – Alviță asemănătoare cu cea din Jijona. – Var. alva. Mr. hălvă. Tc. halva (Șeineanu, II, 200; Lokotsch 804; Ronzevalle 82), cf. ngr. χαλβᾶς, bg., sb., rus. chalvá. – Der. (h)alviță, s. f. (alviță asemănătoare cu cea din Alicante); halvagiu, s. m. (persoană care face halva), din tc. halvaci, cf. bg. halvadžiia, sb. halvağija. Vezi definitia »

CLIVÁ vb. intr. (despre minerale, roci, cristale) a se desface în plăci, în lame. (< fr. cliver) Vezi definitia »

SUBSTANTIVÁ vb. I. tr. A folosi cu funcție de substantiv un cuvânt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver]. Vezi definitia »

a-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta expr. a nu reține ceea ce i se spune, a nu asculta sfaturile primite. Vezi definitia »

ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver) Vezi definitia »