Definita cuvantului tiptil
TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (Înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [Var.: (înv.) teptíl adv.] – Din tc. tebdil.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tiptil
BENZOÍL s.m. Radical monovalent derivat din acidul benzoic prin eliminarea grupării hidroxil. (din fr. benzoyle) Vezi definitia »
STIL s.n. I. 1. Instrument de metal sau de os ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate. 2. Partea pistilului care se află deasupra ovarului și poartă stigmatul. II. 1. Totalitatea procedeelor proprii de exprimare prin mijloacele limbii literare a unui conținut concret; mijloacele lingvistice de exprimare proprii unui scriitor, unei opere, unui gen etc. 2. Mod de exprimare a gândirii specific unei arte sau unui artist, curentelor, epocilor sau școlilor artistice naționale. ◊ Figură de stil = v. figură (4) [în DEX ´98, DN]. 3. Mod, fel, manieră de a fi, de a purta etc. ◊ Stil de muncă = fel de a concepe munca și de a munci. [Pl. -luri, -le. / < fr. style, it. stile, cf. lat. stylus, gr. stylos – stilet]. Vezi definitia »
INDISCERNÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care nu se poate discerne; de nepătruns. [Cf. fr. indiscernable]. Vezi definitia »
SCIADOFÍL2, -Ă adj. cu frunze ca umbrela. (< lat. sciadophyllus) Vezi definitia »
sublimábil, sublimábilă, adj. (înv.; despre subtanțe) care poate fi sublimat, care se poate sublima. Vezi definitia »