PNÉUMĂ s.f. (În filozofia stoicilor) Spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. [Pron. pne-u-. / cf. it. pneuma, gr., lat. pneuma – suflu]. Vezi definitia »

FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. (Biol.) Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine din organism de către fagocite sau alte celule animale. – Din fr. phagocytose. Vezi definitia »

UNCIÁLĂ s.f. (Poligr.) Literă majusculă întrebuințată în inscripții, la titlurile cărților etc., derivată din literele romane capitale, corespunzătoare literelor capitale moderne, dar cu forme mai rotunjite. [Pron. -ci-a-, pl. -le. / cf. lat. uncialis, fr. oncial, it. unciale]. Vezi definitia »

ARGIRÓZĂ s. f. (Med.) Argirism. – Din fr. argyrose. Vezi definitia »

HATÓRICĂ adj. coloană ~ = coloană cu capitelul decorat cu patru capete ale zeiței Hathor, în arhitectura veche egipteană. (< fr. hathorique) Vezi definitia »