Definita cuvantului bronz
BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu unul sau cu mai multe elemente (cu excepția zincului), mai dur și mai rezistent decât cuprul, folosit în turnătorie. ◊ Epoca de bronz = epocă preistorică, caracterizată prin descoperirea metalelor și a bronzului, din care s-au făcut arme și unelte de muncă. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din bronz. – Fr. bronze.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bronz
KRONPRINZ s.m. (Ist.) Titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac; persoană care purta acest titlu. [Pron. crónprinț. [< germ. Kronprinz]. Vezi definitia »
CINZ s.n. Stofă de bumbac imprimată, pentru mobilă. [< fr. chintz]. Vezi definitia »
bronz (brónzuri), s. n. – Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc. Fr. bronze. – Der. bronza, vb. (a acoperi un obiect cu un strat de bronz; a deveni negru datorită soarelui, a pîrli, a arde soarele); bronzărie, s. f. (atelier de bronzaj). Vezi definitia »
BREGENZ [brégənț], oraș în V Austriei, pe malul L. Constanța, centru ad-tiv al landului Vorarlberg; 24,6 mii loc. (1981). Produse chimice, electronice, textile și alim. (bere). Primărie (sec. 16), clădiri baroce. Muzeu. Centru turistic. Fundat la c. 1.200. Vezi definitia »
smaránz s.n. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »