CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susține anumite elemente ale acestuia și, eventual, îl protejează împotriva acțiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Din fr. carcasse. Vezi definitia »

MAGNETOAERODINÁMICĂ s. f. ramură a fizicii care studiază curgerea gazelor ionizate la temperatură înaltă, supuse uniui câmp magnetic. (< fr. magnétoaérodynamique) Vezi definitia »

BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie¹ publică. – Băiaș + suf. -iță. Vezi definitia »

budálă (= budalá) s. m. invar. Vezi definitia »

HAVAIÁNĂ s.f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu chitara, cu sunetul lin și tărăgănat. [Pron. -va-ia-. / < fr. hawaïenne, cf. Hawaii – arhipelag în Pacific]. Vezi definitia »