sfârâiác, sfârâiáce, s.n. (reg.) 1. zgomotul produs de un fier încins cufundat în apă. 2. lucru lipsit de însemnătate. 3. (în jocurile copiilor) sfârâitoare (cu nasture sau nucă). 4. (în forma: sfârăiac) prâsnel, titirez. Vezi definitia »

prostanac,prost,lipsit de inteligenta Vezi definitia »

ANAHUAC, podiș în Mexicul central, între culmile muntoase Sierra Madre Occidental și Oriental. Alt. med.: 1.150 m (în N) și 2.750 m (în S). Alcătuit din șisturi cristaline, gresii, calcare și lave vulcanice. Vegetație de păduri tropicale, care trec spre păduri de conifere. Centru al civilizației aztece, include și zona orașului Ciudad de Mexico. Vezi definitia »

CLAC¹ interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clac. Vezi definitia »

AMONIÁC s. n. Gaz incolor, cu miros înțepător, înecăcios, obținut din combinarea hidrogenului cu azotul, întrebuințat la fabricarea acidului azotic, a îngrășămintelor azotoase, a explozivelor etc. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. ammoniaque. Vezi definitia »