MONOGENÉZĂ s. f. 1. reproducere pe cale asexuată; monogonie. 2. concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice derivă dintr-un izvor comun. (< fr. monogenèse) Vezi definitia »

HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure) Vezi definitia »

CIANHIDRÍNĂ s.f. Compus organic care conține în moleculă un hidroxil și un nitril, servind la obținerea aminoacizilor și a unor materiale plastice. [Pron. ci-an-. / < fr. cyanhydrine]. Vezi definitia »

PĂCĂLITÚRĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. – Păcăli + suf. -tură. Vezi definitia »

MEDIEVÍSTICĂ s.f. Studiul istoriei, culturii și artei evului mediu. [Pron. -di-e-. / < germ. Mediävistik]. Vezi definitia »