Definita cuvantului bubui
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunet; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomote) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Onomatopee.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bubui
SILHÚI, -IE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦ Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăștiat. – Silhă + suf. -ui. Vezi definitia »
țuruí, țuruiésc, vb. IV (reg.) a se scurge (apa, nisipul). Vezi definitia »
DURLÚI, durluie, s. n. (Reg.) Marginea ieșită în afară a sobei sau a cuptorului; prichici. Vezi definitia »
hăsnuí, hăsnuiésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a fi de folos (la ceva), a folosi (la ceva). 2. a avea folos, a se folosi, a uza. 3. a da naștere, a cauza. Vezi definitia »
surzuí, surzuiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a adăuga (măsurând în plus). 2. a procura; a agonisi (prin economisire). Vezi definitia »