Definita cuvantului bucățel
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucățel
iobăgél, iobăgéi, s.m. (înv.) iobag. Vezi definitia »
PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul]. Vezi definitia »
fârtățél, fârtățéi, s.m. (pop.) soțior, frățior. Vezi definitia »
căcățel, căcăței s. m. (dim., peior.) 1. persoană neînsemnată. 2. fleac, lucru neînsemnat. Vezi definitia »
ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1. – Șiret1 + suf. -el. Vezi definitia »